duminică, 4 mai 2008

Ganduri...

Intr-adevar, nu am mai publicat de mult timp macar un anunt, dar zilele acestea le-am resimtit cu totii: ori ne gandeam la vacanta de Pasti, ori mai apoi la mini-vacanta de 1 (si 2) Mai.

Pentru unii in schimb (si acum ma gandesc acum la cei din anii terminali) parca nu le mai ajunge timpul...sau cel putin asa ar trebui sa fie :) stiu, fiecare dupa cum isi planifica activitatile, ce isi propune si ce doreste sa realizeze. Oricum multe proiecte, referate si mai mult sau mai putin asteptatul examen de licenta. Bafta multa in toate de pe acum!

Pana la recitire, nu va pierdeti capul...folositi-l de fiecare data!

4 comentarii:

quarkshooter spunea...

eu cred ca va trebuie un om cu capul pe umeri si picioarele pe pamant acolo. sorry folks, sunteti degeaba. activitatea voastra tine de secretariat. alegerile universitare, dupa cum bine scria Andrei mai jos, "au iesit asa cum trebuia" (indicand spre o manipulare deosebit de indemanatica a parghiilor de catre cadrele organizatoare), in loc de "a fost ales un om de incredere, un adevarat model ce ne va ajuta sa devenim niste oameni mai buni". secretarele sunt inca terorizate cand dau de o problema prin itele regulamentelor scolare. studentii in continuare cad prada momelilor si propriei lor lipse de experienta de viata. profesorii, de la decan la asistent continua sa ii asmuta pe studenti unii contra celorlalti, reamintindu-le ca "numai unii dintre voi vor reusi sa promoveze" (yeah right, de parca nu stiam asta deja). tot sistemul este o mare mlastina, si nimeni nu misca nimic. din pacate.

Alin spunea...

intr-adevar poate "din exterior" e usor de atacat si de vorbit asa la modul general, dar cand vine vorba a depune un mic efort de fiecare dintre noi de a ne informa corect, de a participa la diferitele evenimente organizate pentru studenti si de a veni cu idei, de a da o mana de ajutor cand este nevoie, in cazul acesta deja studentul obisnuit nu-l mai intereseaza. din experienta proprie destui studenti vor doar sa obtina diploma, doar sa treaca la examene, fara a se pregati si a-si creste cunostintele teoretice si uneori si cele practice (caci nu te invata multe facultatea, dar macar cat se preda sa inveti ca mai apoi chiar ajuta!) fara sa profite de diferitele oportunitati care au loc in ASE si in afara ASE-ului: participarea la diferitele evenimente, conferinta, trainiguri care s-au desfasurat, caci prin prezenta si interesul acordate fiecare poate afla informatii care pot fi foarte utile si pretioase la un moment dat.

intr-adevar poate e degeaba toata treaba asta, dar fata de alte universitati, macar se incearca si fiecare dintre noi poate incerca sa fie mai bine, prin alegerea sefului de serie care sa te reprezinte cel mai bine ca mai apoi dintre toti sefii de serie alesi sa ajunga in senat cel care e cel mai interesat sa faca treaba! si pana la urma o mana de oameni, 23 de persoane cate sunt in cadrul senatului studentesc, nu pot sa rezolve problemele a tuturor 20000 de studenti. Trebuie ca fiecare sa depuna un mic efort, sa creada ca poate sa existe relatii cat mai ok in mediul acesta universitar, iar studentii pot face acest lucru, caci au minte libera si energie care sa si-o canalizeze constructiv.

poate m-am lungit un pic, dar sper ca mesajul meu a ajuns acolo unde trebuie!

spor la treburi!

quarkshooter spunea...

Alin, desi consider ca in mare nu ai dreptate, voi fi scurt si concentrat pe ceva mai apropiat tie, pentru a nu lungi inutil polemica.

hai sa ne uitam la problemele intrinseci ale acestei unitati de invatamant. nu, problemele ei nu sunt studentii. nici sefii de serie sau cei alesi pentru senat.
birocratia. birocratia va tine pe voi in Senat, dandu-va o iluzie a puterii. va leaga la ochi si va sopteste "totul este ok, do your best", cand problemele umane si de bun-simt va inconjoara si urla foarte clar in urechi.

eu zic ca e un scop mizerabil, cel pentru care ati fost angajati, dar care isi serveste stapanul, la nivel inalt. am fost, am vazut, mi-am croit de doua ori drum prin hatisurile sterile ale facultatii. m-a deprimat ce-am vazut. de fiecare si fiecare data.

si nu vad cum acest lucru se va schimba.

fie ca cel mai stramb zambet sa va cucereasca sufletele in continuare.

succes,
Radu.

Alin spunea...

Pai si atunci ce ramane de facut, ce solutie avem in acest caz? Sa stam deoparte, pasivi? Sau sa incercam sa facem ceva, sa schimbam putin cate putin, sa fim activi daca vrem sa fie mai bine, nu?

Eu nu pot sa pretind sa-mi fie bine sau mai bine mai tarziu, daca eu nu fac nimic in acest sens. Nu cred ca va veni cineva la mine sa-mi dea, sa ma ajute doar ca sa-mi fie bine. Si intr-adevar, multe chestii in jurul nostru nu sunt cum ar trebui sa fie, dar trebuie sa credem si sa fim optimisti ca se poate schimba in bine, altfel intr-adevar suntem degeaba.

Nu e usor si nu imediat se vad efectele, dar putin cate putin om cu om, putem sa ordonam lucrurile, sa fie un mediu cum ne-ar placea sa fie, mai echilibrat si mai frumos.